Cinema I. Imaginea-mişcare

„Povestea”, „istoria” pe care o analizează, pe care o realizează Deleuze, „schema” pe care o imprimă puternica operaţiune de lectură‑formalizare deleuziană în cartea Cinema, în special în Cinema 1, e, tocmai, aceasta: ieşirea, prin film, din iluzia, din auto‑iluzionarea voluntarist‑utopică a modernităţii cu privire la posibilitatea acţiunii eficace, transformatoare, a omului‑releu activ, agent al istoriei, asupra mediului pentru aproprierea acestuia ca Lume. (Bogdan Ghiu)

Gilles Deleuze (1925-1995)

„Într-o zi, secolul va fi deleuzian” (Michel Foucault)

1925: se naște la Paris, la 18 ianuarie; studii secundare la Liceul Carnot; 1944-1948: studii de filosofie la Sorbona, unde îi cunoaște pe François Châtelet, Michel Butor, Claude Lanzmann, Olivier Revault d’Allonnes și Michel Tournier; principalii profesori: Ferdinand Alquié, Georges Canguilhem, Maurice de Gandillac, Jean Hyppolite; frecventează La Fortelle, un castel unde Marie-Madeleine Davy organizează după Eliberare întâlniri între intelectuali și scriitori: părintele Fessard, Pierre Klossowski, Jacques Lacan, Lanza del Vasto, Jean Paulhan; 1948: agrégation în filosofie; 1948-1957: profesor de filosofie la liceele din Amiens, Orléans și „Louis le Grand” din Paris; 1957-1960: asistent de istoria filosofiei la Sorbona; 1960-1964: cercetător asociat la CNRS; 1962: îl întâlnește pe Michel Foucault la Clermont-Ferrand, în casa lui Jules Vuillemin; 1964-1969: conferențiar la facultatea din Lyon; 1969: doctorat, Diferență și repetiție (teză principală, îndrumător Maurice de Gandillac), Spinoza et le problème de l’expression (teză secundară, îndrumător Ferdinand Alquié); 1969: îl întâlnește pe Félix Guattari, plănuiesc să lucreze împreună; 1969: profesor la Paris VIII-Vincennes, de unde Michel Foucault tocmai plecase la Collège de France și unde se reîntâlnește cu François Châtelet; după 1969, activități curente de stânga; 1987: iese la pensie; 1992: gravă deteriorare a bolii sale pulmonare; 1995: se sinucide la 4 noiembrie, aruncându-se de la fereastra apartamentului său.

Semne distinctive: a călătorit puțin, nu s-a înscris niciodată în Partidul Comunist, nu a fost niciodată fenomenolog sau heideggerian, nu a renunțat niciodată la Marx, nu s-a dezis niciodată de Mai ‘68.

(Cronologie publicată în Magazine littéraire, nr. 406, februarie 2002)